Badea Gheorghe merge cu gloaba la targ.
– Cum trage calul asta la caruta, bade?
– D’apoi, nu prea trage.
– Da’ la plug, trage?
– Nu prea.
– O fi bun de calareala.
– N-as crede.
– Pai, atunci de ce l-ai adus sa-l vinzi?
– Nu l-am adus sa-l vand.
– Da’ ce pacatele mele vrei sa faci cu el?
– Vreau sa-l fac de rusine…
Badea Gheorghe pleaca la cosit.
Spre seara este gasit lesinat de niste vecini, este stropit cu apa si, dupa un timp, omul isi revine:
– Ce-i, bade Gheorghe?
Esti bolnav?
-De ce-ai lesinat?
– De foame.
– De foame?
Da’ lelea Marie nu ti-o pus de mancare?
– Ba mi-o pus pita si slana, da’ mi-am uitat brisca acasa.
Intr-o zi Badea Gheorghe se hotaraste sa plece la oras. Drumul fiind lung, un consatean se ofera sa il duca cu masina. Zis si facut. A doua zi cei doi erau in masina, in drum spre oras. Fiind pentru prima data cand se suia intr-o masina, Badea Gheorghe se uita mirat in jur.
-Auzi mai Vasile, da’ covrigu’ cela mare din fata ta ce este?
-Asta-i volanu’ bade…
Se mai uita badea in jur, se mai foieste, apoi din nou:
-Da’ ceasurile cele la ce folosesc?
-Pai asta-i vitezometru, iar ast’lalt turometru…
Mai sta badea, se mai uita, la un moment dat il vede pe Vasile schimband vitezele.
-Mai Vasile, stii ceva?
-Ia zi bade!
-Auzi ma, vezi tu de volan, ca mestec eu in benzina!