Eminescu in tren, cauta inspiratia. In vagon cu el, doua dame de societate buna.
Ambele topite de frumoasele versuri pe care le compune Eminescu.
Una din ele avea nevoie urgenta sa ajunga la baie, dar nu vroia sa plece, nu cumva sa piarda din creatia maestrului.
La un moment dat, trenul intra in tunel. Dama profita, se dezbraca repede si face in vagon.
La iesirea din tren, Eminescu se uita lung la balta de la picioarele damei.
– Ma scuzati, era o sticla aici si am atins-o cu piciorul!
Eminescu, se ridica, isi da pantalonii jos si isi arata „instrumentul”.
Dama uimita si socata in acelasi timp, privea atintit asupra zonei intime a maestrului.
Eminescu:
– Ce uiti la mine, ca la un pui de urs?
Nu cumva acesta este dopul de la sticla ce s-a scurs?!