„Nu cred că, în afară de Înviere, mai există vreun eveniment la care să ai ocazia să vezi o adunătură atât de pestriţă de oameni. Este imposibil să delimitezi toate categoriile de oameni prezenţi acolo, dar am încercat să le găsesc pe cele mai importante. Priveşte-ţi cu atenţie vecinul/vecina de slujbă: sunt 90% şanse să se incadreze într-una din categoriile de mai jos.
1. Baba “vrei să fii milionar” – e în primele rânduri, acolo unde are grijă ca învierea să decurgă conform planului. Supraveghează totul, de la vânzarea de lumânări pâna la ambalarea de anafură. Este imposibil s-o întrebi ceva şi ea să nu ştie. Probabil şi Iisus, după ce învie, o întreabă daca e ok să ciocnească un ou acum sau trebuie să aştepte până dimineaţă.
2. Baba “Mussolini” – de multe ori, personajele din aceste categorie fac parte şi din prima. Se deosebesc prin faptul că nu stau doar în prima linie, ci se răspândesc prin toată adunarea, de unde veghează totul cu o privire aspră. O cruce făcută insuficient de amplu sau un zâmbet provocat de copilul vecinului sunt motive suficiente pentru a te arunca în ghearele ei. Nasol, oricât ar aprecia Iisus că ai venit la învierea Lui, n-are ce-ți face, e complet ineficient în faţa blestemelor ei. Lasă impresia că un simplu semn al ei e suficient pentru a opri învierea.
3. Pensionarul revoltat – vine la înviere cu vecinii de scară, drăcuindu-l pe Băsescu. I se pare natural să se înghesuie în faţă ca să faca rost de paşte, dar, după ce îşi umple buzunarele, este indignat de nesimţirea celor care se împing în aceeaşi direcţie. Pleacă repede acasă, să prindă slujba transmisă în direct la TVR.
4. Proletarul conştiincios – apare cu un aer demn, uşor emfatic, însoţit de nevastă şi de copii. Mai puţin cel mai mic, pe care l-a lăsat să mai ia nişte pet-uri de bere, dacă tot era deschis la non-stop. Că nu se ştie. Ia repede lumină şi pleacă acasă, unde se pune pe mâncat.
“Dar, Vasile, tu n-ai ţinut post…”
“Taci, fă, din gură şi dă drobul ăla încoace… şi dacă tot eşti prin zonă dă şi-o sticlă de bere”
“Vasile, doar n-o să te apuci la ora asta să…” mai apucă să zică ea. A doua zi aflăm de la ştiri că încă o româncă a ajuns la spital din cauza băuturii şi a mâncării grele.
5. Cocalarul evlavios – dintre toţi cei prezenți, el încearcă cel mai mult să fie un om mai bun. Lucru pe care nu se jenează să-l anunţe şi tovarăşilor lui: “termină, bă, să moară mă-ta, cu glumele astea, că suntem la biserică”. E nevoie de evenimente grave pentru a-l opri din crucile pe care le execută cu conştiinciozitate: un călcat pe picior, o atingere pe cot sau o privire nepotrivită. Totuşi, de cele mai multe ori te va ierta. Toate represaliile pe care ţi le descrie se încheie cu “dacă nu eram la biserică”. E ziua ta norocoasă, să-nnebunesc!
6. Credincioasa practicantă – a ţinut toate zilele de post şi nu îi e ruşine să recunoască asta în faţa nimănui. Ea a înţeles! Postul i-ar fi fost mai uşor, dacă l-ai fi ţinut şi tu, dar aşa a luat asupra ei şi păcatele tale. Pus lângă ea, Cristian Tudor Popescu pare Mister Bean. De-ar învia odată Christos, să poate bea şi ea un pahar cu apă!
7. Hipsterul (nu i-am adăugat niciun epitet, deoarece în toate variantele îmi rezulta un pleonasm) – e de la bun început într-o mare dilemă: pe de-o parte, învierea având loc doar o dată pe an, e un eveniment suficient de rar pentru a-l “attenda”, pe de altă parte, vai, mult prea multă lume participă. Vine totuşi, că e mai cool sa scrii la 12 noaptea pe Facebook de pe Iphone, decat de pe Mac. Se uita scârbit la aglomeraţia din jur şi îşi promite solemn că la anul merge la înviere la Vama Veche sau la Portiţa. Pleacă încredinţat de faptul că Bono, atunci când va învia, nu va accepta toţi maneliştii ăştia în jurul lui.” – Dalai Lama