Itzic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria… Papa nimic, nu ii acorda atentie.
Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Papa face o vizita in Israel. Toate bune si frumoase, se intalneste
Papa cu Primul-Ministru, discuta, pun la cale, etc. La un moment dat, Primul-Minstru zice:
– Excelenta Voastra, inainte de a pleca, as avea o rugaminte!
– Te ascult, spuse Papa.
– Stiti, avem aici in Israel pe unul Itzic, de 30 de ani va scrie in fiecare zi o
scrisoare, va roaga sa-l primiti in audienta si de fiecare data l-ati refuzat. In spiritul cresitinatatii, n-ati
vrea, daca tot sunteti aici, sa-l primiti, sa vedeti ce vrea, e pacat, de 30 de ani vrea sa va vorbeasca, va rog
eu frumos, doar 5 minute!
– Bine, bine, zice Papa, sa vina la mine!
Vine Itzic, saruta mana Papei si-i zice:
– Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati.
– Spune Itzic!
– Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la
mine!…
– Bravo Itzic, esti un spirit intreprinzator!
– Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu…
– Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o!…
– Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui!…
– Bine Itzic, inteleg, a fost o afacere in familie, ati muncit din
greu…
– Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui!…
– Itzic, am inteles, comertul este o trasatura a familiei,
foarte frumos!
– Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui!…
– Itzic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?!?
– Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… a ramasneplatita…