Într-o lume normală și un univers paralel,
Nunta lui Dragnea Junior ar fi avut astăzi loc la o cârciumă din Videle, cu vinul cumpărat de la Drăgășani și lăutarii aduși de la Găești.
Socrul mare nu ar fi onorat cu prezența, el mai având de executat câțiva ani pentru furt calificat. Ar fi transmis, emoționat, caldele lui salutări tinerilor însurăței, alături de tradiționala „Casă de piatră” printr-un telefon scurt, dat de la oficiul vizite din penitenciar.
Ginerică și-ar fi așteptat de dimineață rubedeniile de la țară, aduse cu un microbuz hodorogit al unui vecin din bloc, tocmit după câteva zile de cruntă negociere. Transpirat și într-un costum cu două numere mai mare, ar fi stat cu carnețelul în mână, să fie sigur că vin toți ăia care au confirmat. Că, altfel, nu i-ar mai ieși calculele la restaurant.
Iar bugetul e cam restrâns.
Nașu’ de botez ar fi venit gata abțiguit și cu chef de scandal. Ăi bătrâni, în urma lui, ar fi încercat să-l mai tempereze dar fără succes. Probabil s-ar fi luat la bătaie mai spre dimineață cu Rădulescu zis și Mitralieră, bodigard la discoteca din oraș și cunoscut, la rândul lui, ca mare scandalagiu.
Târziu, după friptură și înainte de tort, s-ar fi dat anunțul că a fost furată mireasa. Lumea ar fi început deja glumele despre socrul mare dar mai cu jumătate de gură așa, să nu se supere cuscrii.
Hei, și ce-ar mai fi curs dedicațiile una după alta…
Codrin Ștefănescu, patron de butic în Caracal, ar fi stat numa’ pe lângă lăutari, certandu-i că nu cântă bine Trandafir de la Moldova. Rodica Dancilă și Liviu Pop, suplinitori la o școală din Corabia, ar fi fost sufletul petrecerii, dând activ și voios tonul la dansul pinguinului. În pauze, Pop ar mai fi explicat comesenilor, între două pahare date pe gât, ce părere are el despre manualele din România.
Cu ochi aspri și o lingură de lemn în mână, Carmen Dan ar fi supravegheat severă tăvile cu sarmale, făcute chiar de ea și numărate strict după numărul anuntat de invitați. Nu care cumva să se apropie Daea de ele, că-l știe de mâncău fără bun simț. Ăsta chiar n-are limite și sărmăluțele sunt cu carne de oaie.
Hei, și ce-ar mai fi curs sârbele una după alta! Și horile moldovenești și geamparalele și câte o manea mică, dă-o dracu’, că n-o fi foc… Așa, mai pentru inima albastră a Olguței Vasilescu, răpită de-o melancolie etilică cu accente poetice.
Darul s-ar fi făcut cu strigare. Ca să fie ginerică sigur că nu pleacă Vâlcov fără să pună ceva în plic. Îl știe în stare! La nunta unui cumnat ar fi șters-o, cică din greseală, cu plicurile vecinilor de la masă în buzunar. Nici acu’ nu recunoaște…
Într-un sfârșit, spre dimineață, după ce s-ar fi terminat toată băutura, nuntașii s-ar fi cărat unul câte unul, obosiți și chercheliți, către case.
Liniștea de deasupra Teleormanului ar mai fi fost tulburată doar de câte un chiot al vreunui petrecăreț întârziat, cu chef încă neostoit de distracție.
Vântul ar adia lin peste grâul dat în pârg. Răcoarea dimineții de august s-ar așterne peste toți, cuprinzându-i cu blândețe la sân.
E luni deja.
Se-aud căruțele cum pleacă la câmp.
Sursa Marcel Bartic