Nu sunt un om credincios, dar nici nu exagerez să-mi demonstrez ateismul in viața reală! Din contră! Mă fascinează lumea asta a căinței! Când am ocazia, particip la diverse evenimente religioase și mă și inchin! Zic „Doamne ajută!” la babe, mănânc anafură când am ocazia și m-aș și impărtăși in viitor! Dar fac toate astea pentru că sunt un ciudat pe care il fascinează partea asta mistică a omului. E ca și cum m-aș intoarce in timp și aș descoperi civilizațiile alea care inchinau ofrande la zei! Mersul la biserică e ca o călătorie cu mașina timpului pentru mine!
Când mai merg la slujbe, imi place să le observ oamenilor teama de divinitate in priviri! Nu ascult ce cântă popa acolo! Nu! Stau ca un șarpe și imi fixez prada din priviri să-i observ mimica feței și gesticulațiile, ca mai apoi să o pot devora in scris, cum fac acum! Ii văd uluit cum stau lemn in picioare, cu urechile pe record, și nu pierd nicio ocazie să-și facă cruci și să pupe covorul de sub picioare. Ii dor șalele de se cacă pe ei, dar stau țepeni, bă nene! Indură oboseala aia cruntă pentru un scop pe care il consideră nobil. „Lasă să vadă Dumnezeu!”.
Vorbeam cu un tâmpit, fanatic religios, care imi spunea cum i-a căzut o țiglă de pe acoperiș și i-a spart parbrizul mașinii. Omul ăla e convins că a păcătuit și că de aia i-a căzut țigla pe parbriz. „E un semn!” imi spunea. „Am ținut post negru intr-o vineri și nu am mai atins-o pe nevastă-mea 2-3 luni pentru că astea sunt pofte trupești, adică lucrătura diavolului. De aia mi-a căzut țigla pe parbriz!”. Cum să nu te fascineze astfel de demenți? Cum? E o plăcere să-i asculți! Bineințeles că niciodată nu e indicat să-i convigi că se inșeală și că e greșit cum gândesc! Oamenii ăștia sunt condamnați pe viață la astfel de gândire, iar o incercare de a ta să-i scoți din detenția asta divină, e sortită eșecului. Riști să-i pierzi și să ți-i faci dușmani! Cel mai bine e să-i tolerezi cu aprobări din cap și să intri in universul lor bolnav care iți satisface pofta nebună de ciudat.
Iar popii…ei bine, ăia mă fascinează și mai mult! Privirea lor când inhață bani, e inegalabilă! Privesc banu cu o poftă de felină hămesită, iar ochii parcă le sticlesc! In momentul in care ai scos banu să i-l dai, retina i se lipește ca un magnet de bancnotă! Va fi ultima oară când te va privi!